Archiv rubriky: V cizích vodách

Přízraky a portréty

Autor: Bogdan Suceavă
Sbírka: Năluci şi portrete (Přízraky a portréty), Editura LiterNet.ro, 2011
Překlad z rumunštiny – Irina Kolaříková

 

Portretul fetei din sud
Bogdan Suceavă

nu avea noaptea ce aveau ochii ei
întuneric şi inteligenţă de diavol

ştia să tacă aşa cum miazănoapte nu
alteori chema cuvinte ciudate

îşi trecea mâna prin păr: gest de dans
în vreme ce lumina ochilor îţi târguia sufletul

în adânc să te ducă? sau într-o amintire ca iadul?

degetele ei nu aveau atingere fină
le-ai simţit şi nu te-au înfiorat

cât minţea vorbindu-ţi de dragoste?
poate se închina aceloraşi plăceri ca şi tine
suflet stingher în trup rătăcit

n-o doreai
sau poate doreai numai ochii

în întunecate priviri: un cuplu mistuindu-se

East Lansing, 8 martie 1999

 

Portrét dívky z jihu

ani noc neměla to, co se zračilo v jejích očích
temnota a inteligence ďábla

uměla mlčet, jak ani půlnoc neumí
jindy zas přivolávala podivná slova

přihladila si rukou vlasy: taneční gesto
zatímco záblesk v očích ti usmlouvával duši

stáhne tě do hlubin? nebo do vzpomínky zvící pekla?

její prsty se nedotýkaly jemně
citils je a nezachvěl ses

jak jen lhala mluvíc o lásce?
možná se oddávala stejným rozkoším jako ty
osamělá duše ve zbloudilém těle

netoužils po ní
nebo sis možná přál jen její oči

v temných pohledech: pár, v němž jeden druhého mění v popel

East Lansing, 8. března 1999

 

Istoria nectarului
Bogdan Suceavă

la început e nectarul florii numită iarba singurătăţii
la final – vinul pe care îl beau îngerii

strivirea florilor cum strugurii sub teasc
distilarea lichidului autumnal
pregătirea cupelor de argint
cele în care mai potrivite sunt lumina şi parfumul

de ce s-ar grăbi îngerii
timpul nu e pentru ei durere

numai când beau vinul acesta
îngerii încep să alerge
devin neîmpăcaţi
îngrijoraţi de viitorul iluzoriu

dau cerurile peste cap
impregnaţi de umanitate
singura beţie la care sunt sensibili

East Lansing, 3 decembrie 1996

 

Příběh nektaru

na počátku je nektar z květiny zvané bylina osamění
na konci – víno, jež pijí andělé

drcení květů jako hroznů pod lisem
destilace podzimního moku
chystání stříbrných pohárů
v nichž lépe vynikne světlo a vůně

proč by andělé pospíchali
čas je nebolí

jen po doušku tohoto vína
začnou andělé spěchat
zneklidní
plni obav o iluzorní budoucnost

obrátí nebesa vzhůru nohama a do sebe jak sklenku
nasáklí lidstvím
tou jedinou opilostí, již jsou schopni cítit

East Lansing, 3. prosince 1996

 

Întârziere
Bogdan Suceavă

ceasul când realitatea îţi înfloreşte prin nervi
când totul e asemeni unui poem ratat

mistificarea unui gest liric

mai poţi spune atunci
unde duc căile tale?

ochii refuză lumina
degetele înfloresc rădăcini
se adâncesc în pământ

un lut ce nu e al tău prin nimic
decât prin funeraliile fiecăreia
dintre zilele tale

 

Zpoždění

Hodina, kdy skutečnost doslova rozkvétá v nervech
kdy se všechno podobá nepodařené básni

mystifikace lyrického gesta

můžeš pak ještě říct
kam vedou tvé cesty?

oči odmítají světlo
prsty vkvétají do kořenů
a noří se do země

hlína – tělo, které mi nepatří už ničím
jen pohřbem jednoho každého
z mých dnů

Timp / Čas

Timp
(Irina Kolaříková)

Nisipul cade în ceasuri și peștii tăcuți
se transformă
în fluturi și iarăși înapoi
Viața ca o druză a cristalului stelesc
crește și respiră
în tandrețea luminii
în alhimia întunericului
Nisipul cade și cele tăcute
se transformă

Čas
(překlad z rumunštiny)

Písek se sype v hodinách a mlčenlivé ryby
se proměňují
v motýly a zase zpátky
Život jako drúza hvězdného krystalu
roste a dýchá
v něze světla
v alchymii tmy
Písek se sype a mlčenlivé
se proměňuje